Bitter sweet end

Astazi am fost la festivitatea de absolvire a uneia dintre cele mai bune prietene, din categoria `din liceu incoace`. Nu am plans si nici nu am dat-o in sentimentalisme, dar m-am gandit cam cum trebuie sa te simti in momentele cand te uiti la colegii cu care ai impartit zile, nopti, informatii, secrete, mancare, bautura ( asta se imparte cu cea mai mare placere:), cu unii casa, cu altii timpul liber, cu altii chiar si viata, cu care te-ai inteles, cu care poate te-ai certat si cate inca...si sa realizezi ca e ultima zi din viata ta in care ii vezi studenti, in care te vezi student alaturi de ei.
Acum normal, depinde de fiecare cam cat si cum socializeaza la facultate, dar eu cred la intr-o facultate cu atat de multi studenti ( ex. Medicina, pe care o frecventez eu ), nu ai cum sa nu-ti gasesti un grup pe gustul tau sau cel putin o persoana, deci e cam imposibil sa tinzi spre zero in ceea ce priveste relatiile interumane ( si numai daca ne gandim ca aproape toata ziua ti-o petreci cu ei).
In cazul meu, sunt oameni cu care imi petrec cel putin jumatate din timpul fizic care se aduna in cei 6 ani de studiu. Sunt oamenii pe care i-am luat de la zero si care mi-au oferit atatea noi perspective si de la care am invatat vrand-nevrand atatea lucruri...ei sunt oarecum o a doua mea familie, si nu exagerez vorbind de iubire si alte cele, ci de timpul pe care il petrec cu ei si cum invat sa ma adaptez fata de ei.
Nu stiu daca as rezista sa-mi vad colegul care in prima zi de facultate mi-a zis "eh, 6 ani cu prostu` de mine...", pe pe colega care era `persoana` mea la inceput, cand nu cunosteam pe mai nimeni, pe colegul trasnit care nu are cum sa nu faca vreo sotie indiferent de situatie, pe colegul caruia m-am confesat si alaturi de care am baut, pe colegul cu care ma sarutam accidental la vreo betie, pe colega cu care m-am plimbat si am impartit si rele si bune sau pe baiatul cu care mi-am impartit viata , visele si planurile de viitor atatia ani...fara sa simt tristete, parere de rau, regret.
Tristete pentru ca atunci realizezi ca cea mai frumoasa perioada din viata ta se incheie, ca relatiile dintre oameni se vor schimba si ca momentele nu se mai intorc, parere de rau ca a tinut atata de putin, regret ca poate puteam sa petrec mai mult timp alaturi de fiecare dintre ei...
E drept ca viata merge inainte, dar eu in sinea mea inca sunt un copil si refuz uneori sa accept ca urmeaza sa pasim in `real life` foarte curand.
Daca ar fi dupa mine, as opri uneori timpul in loc, nu pentru a schimba ceva, ci pentru a trage cat mai mult de unele momente din viata mea de student.
Si pentru ca inca mai am 2 ani pana atunci ( asta e ceea ce ma face sa zambesc din nou! ) am sa incerc sa profit la maxim de ei.
Pe de alta parte, am constatat ca am imbatranit ( ;P ) si ca parca era ieri cand terminam liceul si mergeam pe drumuri separate si ne tineam unii altora pumnii la admiteri in facultati....
Timpul trece, tineretile se cam duc, si ce e mai grav, toate se intampla fara sa iti dai seama, mai ales daca acest timp este `ars la intensitate maxima`....
Nu voi inceta deci sa cred in unul din motto-urile care ma definesc, si anume "Carpe Diem", chiar daca multi mi-au zis de-a lungul timpului ca par neserioasa pentru ca am acest principiu in viata. Am stat de multe ori si am incercat sa imi imaginez viitorul, dar ca sa fiu sincera, chiar daca poate nu mi se intampla lucruri prea spectaculoase, constat ca degaba ma gandesc cum ar fi, pentru ca realitatea nu se potriveste cu ce imi imaginez eu. Am decis prin urmare sa nu mai meditez spre viitor, deoarece e cam nefolositor.
Sa traim clipa, dulce, amara, acra, sarata...cum o fi ea!

Iesi!!!!

De curand m-am intors din urbea mai sus numita.programul meu a fost cam asa:
ora 6-masina-stop-masina-cantat-ratacit-ajuns-hotel-festivitate deschidere-revedere-mamaliguta-barfe-somn putin
ora7-dus-repetitie-camasa portocalie-prezentare-margele norocoase:)-scantei-salata-bojdeuca-ameteala-sampon-campus-amintiri-regrete-sueta-somn ceva mai abrupt
ora7-dus-conferinta-prezentare-poze-rasete-pizza-tigari-frig-panorama-frig-amintiri-credinta-seara-
bulevarde-cina-dans-tigari-barfe-rasete-somn
ora8 jumate-mic dejun-drum-roman-bacau-cafea f rea-piatra neamt-chei-suveniruri-poze-frig-oboseala-pauza-briosa cu ciocolata-lichid parbriz-aer rece-dureri de cap-cantat-intuneric-acasa.
What a lovely weekend:)

Magic hands part1

Nu pot sa spun ca nu am admirat chirurgia. Din contra, mi se parea fascinanta...imi imaginam ce frumos ar fi sa pot fi eu asa ceva odata si-odata. Barbatii chirurgi mi s-au parut intotdeauna atragatori...chiar daca multi dintre ei sunt mitocani si vorbesc precum la usa cortului:)
De curand, de cand am avut ocazia sa intru in sala, am constatat ca munca pe care ei o depun nu e usoara, dar nici imposibila...adica daca te stradui, si tu poti, ceva de genul.
Acum, in acest weekend si cel viitor, mi se da sansa sa ma apropiu mai mult de meseria asta, sa-i vad secretele dinauntru, nu doar de afara, cum s-ar zice, pentru ca particip la un workshop pe tema bazelor in chirurgie. Asta ar cam aduna tehnici de pregatire, suturile ( cusaturile ), mai ales cateva categorii speciale si unele notiuni ceva mai complexe, gen tehnici de laparoscopie ( una dintre cele mai moderne si facile tehnici chirurgicale ) si toate astea, datorita societatii studentesti de chirurgie din Romania. Scopul nu este sa laud aceasta organizatie, care isi are minusurile si plusurile, ci sa subliniez experienta mea.
In prima zi, am avut sarcina de a invata sa facem noduri. Pare facil sa faci un nod, nu? Si totusi, exista cel putin 5 feluri, nu seamana niciunul cu banalul nod pe care il folosim in viata curenta ( unele deriva din stilul marinaresc totusi ) si fiecare nod ne-a fost prezentat de catre unul din instructori, acesta fiind filmat in timp ce realiza `manevra`, imaginea fiind transmisa pe un monitor mare pentru ca toti sa putem vedea cat mai bine tehnica, iar apoi un alt instructor care se ocupa de 2 oameni, ne arata practic si ne supraveghea pentru a realiza cat mai corect nodul.
Nodul chirurgical nu trebuie sa fie prea moale, dar in acelasi timp nu trebuie sa strangi de ata cu disperare pentru ca se va rupe:)
Nodul chirurgical trebuie condus pas cu pas, pentru a te asigura ca l-ai fixat bine si ca nu ti-a iesit un nod bleg.
Nodul chirurgical trebuie sa respecte o anumita ordine de desfasurare: incepi cu o anumita mana, ai o anumita traiectorie a degetelor ( dupa tipul de nod ) iar la final termini cu o anumita mana, pentru ca nodul tau sa arate intr-un mod prestabilit. Directia in care tragi, modul in care conduci cele doua capete ale firului, tipul de nod cu care incepi si cu care continui ( da, trebuie realizate in medie 3 innodari pentru a avea un nod propriu zis ), toate sunt extrem de importante.
Am mai avut ocazia sa invat noduri, dar nu cu atata migala, nu cu atatea explicatii si demonstratii, si tocmai de aceea abia acuma i-am inteles importanta.
Pentru ca nu putem lega un fir de sutura cum legam celofanul de borcanul cu zarzavat sau zacusca la inceput de toamna:)
Putina lume vede aceste detalii, care precis suna complicat, si nu ti le insusesti de pe azi pe maine, ci dupa ani si ani de exercitiu, pentru ca unui profesionist nu trebuie sa-i scape nimic...
Cine spune ca medicina e usoara, nu prea stie ce vorbeste...dupa celebrul proverb `multi vad, putini cunosc`...

Movie night

Lately, am devenit pasionata rau de filme...toata ziua m-as inchide in casa cu laptopul in brate si m-as uita la filme...dar nu se poate, mai am si scoala, prieteni, alte obligatii:)
Dar cand prind un moment, mai strecor un film in program...upload-ul deja merge brici si planuiesc sa-mi achizitionez un hard extern pentru a stoca mica mea arhiva in continua formare ( aka crestere).
Mentionez cateva din filmele vazute.
Slumdog Millionaire e pe primul loc pentru mine, mi se pare extrem de captivant filmul...indiferent ce zic gurile rele, comentarii gen Bollywood over Hollywood...so what?
The Curious Case... nu a fost rau, dar nu stiu daca as avea rabdare sa il mai vad odata.
Vicky Christina Barcelona...usurel, de vara, poveste romantica, noroc cu interpretarea buna a Penelopei si imaginile din oras.
Love Actually...nu stiam ca poti rade atat de bine la un film despre love...
The Dreamers...mie personal mi s-a parut o falfaiala de organe genitale...cui i se pare ca are substrat...multa sanatate:)
Hostel 1-sadic rau, si cand te gandesti ca poate chiar exista asa ceva...
The Descent...ma face sa imi pierd orice urma de pasiune pentru speologie...
Doubt-care ma face sa remarc cata valoare are Meryl Streep si chiar si Phillip Seymour-Hoffman
Persepolis-filmul cu care am cunoscut o parte de istorie iraniana si am constatat ca franceza mea nu este atat de rea pe cat o credeam
The Visitor-mi s-a parut sec si very boring.

Intentionez pe viitor sa urmaresc : The Reader, Revolutionary Road, Basic Instinct 1, Natural Born Killers, 21Grams, Frost/Nixon, 27 Dresses, Dogville, Philosphy of a Knife, Hable con Ella, The Shining, Friday the 13th, Delicatessen...i think that`s enough:)

The proof

Si daca tot nu stiam mare lucru, am cautat cateva imagini, mai ales cu unele orase noaptea, respectiv Tehran si Shiraz. Cu Persepolis nu am gasit prea multe imagini noaptea, pentru ca eu vreau sa-mi imaginez Iranul noaptea. Arata cam ca si alte orase din Orient, si seamana chiar cu ce vezi pe la noi...blocuri, lumini, drumuri batute zilnic de milioane de masini, trafic, dar totusi ceva e diferit, sunt convinsa ca orasele din Orient au o aroma anume, de iasomie dar in acelasi timp de migdale si fistic prajit...

Iranian night

Acest post are in centru o tara, un regat, si anume Iran. Stateam azi si ma gandeam...cate stim noi, cei care ne vedem zilnic de ale noastre, de mersul la scoala/serviciu, despre Iran? Mda, eu trebuie sa recunosc... nu prea multe. Stiu ca este in Asia , stiu ca este regat, stiu ca islamismul este uneori dus la extrem, stiu ca americanii nu prea agreeaza acest teritoriu, si aproximativ ce vecini are.
Dar astazi am dat intamplator peste 3 lucruri care au legatura...
-volumul `Septembrie in Shiraz`, o carte despre care nu stiu mai nimic, pentru ca am primit-o :P
-filmul `Persepolis` pe care acum l-am scos de pe retea si este viziunea lumii si a schimbarii din punctul de vedere al unei iranience
-piesa `Medusa`s Path` de la The Prodigy, o piesa care unora li se poate parea poate putin pretentioasa, dar care contine, pe langa binecunoscutul stil `prodigios` si fragmente de muzica iraniana, si suna extrem de bine la mine in ureche...
Nu incerc sa va explic de ce aceste trei opere de arta corelate m-au facut sa imi imaginez nopti de cobalt, fragmentate de siluete efemere invesmantate in negru, nopti calde, uscate, pline de praf si acorduri asiatice din departare...

Oh, no!

Things do change, chestia asta cred ca ne este evidenta zi de zi, ora de ora, minut de minut...
E atat de placut sa te urci in masina si sa mergi si sa tot mergi, numai tu cu gandurile tale...

Cat de bine ma simt cand ies pe strada cu palton si fular in jurul gatului, cu manusi asortate sau nu si o geanta atarnata in stil `postas` cu vantul zburlindu-mi parul obrajii inrositi de frig, si cat de placuta este caldura care parca mi se scurge prin oase asemeni unor vase comunicante cand intru undeva, intr-o ceainarie sau cafenea, pentru a intalni o veche prietena dupa mult timp...cat de draga imi este fiecare tigara si fiecare poveste impartasita...
Are si iarna partile ei bune, acuma e momentul sa etalam fulare, manusi, paltonase, pulovere in diverse stiluri, cizme si ghete...dar parca de la un moment toate hainele te trag inapoi, sunt grele, parca ai vrea sa le lasi acasa si sa iesi in tricou....ai vrea sa fie vara...
Dar iarna asta aduce pentru mine o schimbare...

In curand vei pleca, ochii tai verzi imi vor fi straini, n-am sa-ti mai privesc degetele impreunate ore in sir, n-am sa mai rad la vorbele tale, n-am sa ma mai ciocnesc accidental de tine, n-am sa-ti mai scriu cat de dor mi-e de tine si apoi tu sa ma intalnesti rosind...cel putin nu prea curand...
Mi-ai spus ca dupa ce vei pleca va fi bine si liniste...dar nu stii ce furtuna va trezi plecarea ta in sufletul meu...pentru ca-mi vei lipsi enorm...

For my own new year!

Sunt cateva chestii de care deja mi-e dor...mi-e dor de primavara, cand totul devine verde si revine la viata, de soarele cald, de balerinii usori in culori vesele, de terasele deschise, de lumea multa si colorata care strabate orasul, de sentimentul apropierii vacantei, de bucuria trecerii de la pullover la tricou:), de iesitul la padure, de badmingtonul jucat in strada, de drumuri neacoperite de gheata, de flori multe, de papadii...

In acelasi timp, mi-e dor de tara mea de suflet, mi-e dor de vara, da apa clara si albastra si de nisipul fierbinte, care iti arde picioarele la orele amiezii, mi-e dor de lenea generala din timpul pranzului, mi-e dor de telemeaua si de iaurturile lor, mi-e dor de inghetatele imense, de tigarile mentolate de la ei, de strazile joase si magazinele pline, de placintele lor exceptionale, de drumurile care toate duc la mare...

Nu spun ca nu imi place iarna, iubesc zapada, frigul acela placut care te moleseste si te face sa-ti doresti sa fii in ceainarii sau cafenele calde, cu ceva delicios in cana sau sa te cuibaresti sub o patura calda, sau, de ce nu?, in bratele cuiva drag ; iubesc de asemenea sporturile de iarna, patinajul, ski-ul, snowboarding-ul; iubesc zilele de sarbatoare...dar parca o astept pe cea viitoare, de asta de anul asta deja m-am plictisit:P

Pentru noul an imi doresc multe multe chestii, cele mai multe de ordin personal...imi doresc sa pot avea mai bine grija de masinuta mea, de mine, si nu in ultimul rand de cei dragi, dar imi doresc de asemenea sa-mi inmultesc colectia de veste si de cercei si bratari de argint:)

Nu-i asa ca noul an promite? ;)

it's time now

La o tigara stau si eu azi, in aceasta zi minunata de Craciun, pe care eu n-am reusit s-o savurez din cauze diverse si gandesc...si ajung la o concluzie..nu eu sunt de vina, chiar deloc!
De vina esti tu, cel care n-ai stiut sa apreciezi ca am venit la tine sa-mi deschid sufletul in fata ta, ca n-ai stiut sa vezi in mine, ca n-ai relizat ce-ti puteam oferi..ca m-ai ratat, da corect zis, m-ai ratat. Nu eu ies in pierdere, ca tu, cel care n-ai stiut sa iei situatia si sa deal with it.
Asa ca eu, la ora asta, beau pentru sfarsitul perioadei in care m-am gandit la tine, beau pentru ca incep sa te uit. Siu singurul care are ceva de pierdut esti tu! hah, c-am zis-o. Viata merge mai departe, ma sterg de praf si merg mai departe. Si nu te astepta de la mine sa fiu nasoala cum ai fost tu, eu voi fi o lady, si-ti voi demonstra ca ai fost un prost!
Sa bem!

Drunk

Astazi, prin bunavointa unei prietene vechi si bune, am iesit la un vin, in care fiecare si-a povestit ultimele patanii, mai ales legat de masini si barbati ( ca sa vedeti ce dileme au femeile moderne ) si am povestit vreo 5 ore, dupa care am ajuns la concluzia ca ar trebui sa ne intalnim mai des ( sunt de acord ) si in care eu am realizat ca eu sufar, clar, curat si deschis ca o plaga, neinfectata, dar dureroasa, al dracu de dureroasa.
Sufar dupa ochii verzi, sufar dupa zambet, sufar dupa mica cicatrice pe care nu stiu cine a observat-o inafara de mine... imi aduc aminte de glumele care ma fac sa rad pana ma doare burta, imi aduc aminte de funduletul palpabil, de mana stanga care scrie linistita, de statura impunatoare, de toata persoana..si sufar, pentru ca imi doresc sa te am langa mine, si nu se poate. Sufar pentru ca te plac atata de mult si nu ma observi. Totul este in tacere, nu primesc niciun raspuns de la tine si mor de dorul tau in noptile pustii de decembrie. Oare am sa am vreodata sansa sa te cunosc cu adevarat?....

Chiar in momentul asta?

....as manca o feie de tarta cu ciocolata de la olympos
....as savura un pahar de vin rosu la un film bun
....as vrea sa fiu pe o plaja insorita, cu un abdomen perfect si fara nicio grija:)
....as vrea sa conduc un audi s3 sau s4..indiferent, bestie sa fie:)
....as vrea sa intru in magazinele mele preferate si sa pot sa-mi aleg ce vreau fara sa le platesc si fara sa stie nimeni:P nu sunt decat vreo 3-4, dar as pierde ceva vreme
....as vrea sa am curajul sa ies din casa cu ochelarii pe nas...sunt faini, si merita, dar complexul de a fi ochelarista ma cam urmareste din copilarie incoace...noroc ca intre timp, viciul s-a mai diminuat
....as vrea sa ascult un cd bun, cu o muzica noua, surprinzatoare, singura, pe intuneric
....as vrea sa stau cu fetele mele la o tigara si o barfa usoara...tot ce barfim noi e usurel....
....as vrea sa colind o insula zgomotoasa ( ibiza, mykonos, rhodos ) alaturi de un baiat inalt...
....as vrea sa am ocazia sa stau de povesti pana dimineata...tot cu un baiat inalt
....as vrea ca ziua asta sa aiba mai multe ore, pentru ca maine dimineata sa-mi fie mai usor sa ma trezesc
....as vrea sa plec, dar ceva nu ma lasa...

Azi

Pentru mine astazi a fost o zi ciudata. Se intampla chestii inauntrul meu, si fizic , si `moral`, sa zicem asa. Cele de ordin fizic nu are rost sa le expun, ele se expun la doctor, unde oricum nu am de gand sa ma prezint prea curand ( nu sunt anti-medicina, eu studiez medicina, pur si simplu nu am chef de interdictii si sentimente de vinovatie aferente in aceasta perioada - vodka mea absolut in straie de sarbatoare asteapta deja ) deci am sa le atac mai mult pe celelalte.
Sentimente care vin si pleaca, dar nu ma parasesc de tot, care nu ma lasa uneori sa dorm bine, sau nu ma lasa chiar sa adorm...sunt sentimente de dorinta de apropiere, urmate de speranta, care mai apoi se transforma intr-o mare siguranta a unei negari, trec apoi la regret si se reiau.... si asa cum se reiau, nu-mi dau mie pace!
Astazi un gest cu scopul apropierii mi-a fost refuzat...refuzul acesta l-am cunoscut deja, si se manifesta la orice chestiune oferita....sa zicem din bun simt...
Si cum acest gest de apropiere includea iubita mea masina, m-am urcat in ea si m-am dus cat am vazut cu ochii....si anume pana in urbea vecina, nu am ajuns prea departe, pentru ca in 2 ore trebuia sa mai indeplinesc un task.
Si pe acest drum, unde am fost doar eu cu mine, am derulat aceste sentimente...le-am ingropat in viteza ( nu sunt o ilegalista nenorocita, imi place doar sa merg repede unde se poate si cu cat se poate ) ca mai apoi sa le regasesc pe piesa lui Roisin Murphy - You know me better ( precis you don`t know me better than i know myself, dar who cares, tot la tine ma duce cu gandul )...si apoi m-am intors acasa, unde am avut surpriza sa constat ca motorina s-a ieftinit...nu mai alimentasem de ceva vreme simtitor, ca sa sesizez rentabilitatea , deci poate e buna si criza asta la ceva...
Si totusi ochii aceia verzi inca imi apar de fiecare data cand ii inchid pe ai mei ( caprui de altfel, poate acesta este subintelesul atractiei mele pentru celelalte tipuri de ochi )...n-am sa ma lecuiesc deci prea usor, nici pe de-o parte, nici pe de alta...

Ce sa fac daca...?

Sunt cateva chestiuni care mi se intampla frecvent si nu stiu cum sa fac sa scap de ele...si de aceea cam raman cu intrebarea in aer...
-ce sa fac daca nu ma pricep de nicio culoare la parcat masina si vesnic o rad de cate un stalpisor sau bordura si o fac sa sufere ( pentru ca eu tare o iubesc pe ea, masinutza mea )
-ce sa fac daca iubesc ciocolata si prajiturile grecesti? le ador, fara discutie, si nu ma pot abtine, chiar daca ele dauneaza grav grav de tot
-ce sa fac daca imi place sa cumpar ( diverse, de la haine la tot felul de nimicuri, ca sa ajung sa ma folosesc poate de vreo 30 % din ele in final )
-ce sa fac daca iubesc bucataria italiana ( a se traduce pizza si paste ) si nu ma pot ( again ) abtine?
-ce sa fac daca imi plac ochii albastri/verzi si vesnic apare cate un posesor de care ma indragostesc iremediabil?
-ce sa fac daca imi place un baiat si apoi descopar la el tot ce mi-as dori eu sa primesc de la o persoana de sex opus?
-ce sa fac daca imi place sa vorbesc...vrute si nevrute?
-ce sa fac daca nu-mi place parul meu ondulat si-l vreau drept, chinuindu-l saptamanal cu placa?
-ce sa fac daca uneori mi-e atata de lene si pur si simplu nu vreau sa ma ridic din pat?
-ce sa fac daca imi place sa vorbesc cu orele la telefon si apoi ma ingrop in facturi?
-ce sa fac daca imi place oja de culoare inchisa desi lumea zice ca e `emo`?
-ce sa fac daca uneori am impresia ca m-am saturat de unii altii dar nu pot sa ma exprim?
-ce sa fac daca sunt zile in care imi doresc sa emigrez si sa merg in orasul visurilor mele?

Or mai fi si alte intrebari la care eu nu am gasit raspuns...astea imi vin acum in minte...cred ca viata ar fi cam boring fara toate aceste ganduri!:)

Piercing

And here is another change...
De mult visam la un piercing in tragus, acea mica `bucatica` de la intrarea in ureche, ca sa ma exprim ne-anatomic:P
Si iata ca in 28 nov am reusit sa-mi inving toate temerile- celelalte gaurele fusesera adaugate cu muuulti ani in urma, vreo 7 la numar, si amintirea durerii nu mai era chiar reala, era mult diminuata...
Am constatat insa ca nu am durut mai deloc si ca e foarte simplu de ingrijit!
Aceasta mica `minune` s-a produs datorita lui, care mi l-a facut cadou...si orice s-ar intampla, like this, i will carry something from you with me for the rest of my life...thank you!

When i met you two

Cui nu-i este cunoscuta abominabila situatie in care iti plac ( sau cel putin ai impresia ) 2 persoane in acelasi timp?
Toata adolescenta am pendulat intre un prieten fidel, de treaba, iubitor, la care tineam enorm de mult si cu care aveam deja o chestiune complexa construita in doi care se numea frumos si literar `relatie` si `ispita`, un el care imi ajungea la indemana cine stie cum, adesea intamplator, si ma vrajea, ma intorcea pe dos si inapoi si nu stam incotro s-o apuc de tare ce mi s-au aprins calcaiele. Si incercam din rasputeri, duceam adevarate lupte interioare cu mine insumi ca sa ma abtin si sa-mi vad de ale mele...dar ce credeti ca Belzebut isi scotea codita din treburile mele....niciodata!
Anii au mai trecut, zice-se ca m-am maturizat si am ajuns si eu la facultate. Anul 1- dezmat, fiecare purcedea spre chefurile tumultuoase cu statutul de `single` in minte si pe fata si isi arata latura salbatica/cuceritoare la orice persoana de sex opus cu potential de `pereche`... dar au trecut si vremurile astea, parca anul doi a produs marea maturizare in masa, ca s-o numesc asa, fiecare si-a gasit perechea pe bune si la modul cat se poate de serios. Toate prietenele mele implicate intr-o relatie, toate fostele colege la fel, toti baietii cuminti ascunsi dupa pletele vreunei colege dragute .... si cum treaba s-a produs asa pe linie, am intalnit si eu perechea ideala, sau cel putin asa vedeam eu lucrurile la vremea aceea!
Cu alte cuvinte, am intalnit cel mai frumos baiat care-mi iesise in cale pana atunci, cu educatie, bun simt, purtare extraordinara in situatii serioase dar sufletul umoristic al oricarei adunari prietenesti, si culmea, desi rar apare aceasta reciprocitate, m-a placut si el pe mine, si asa, am devenit si eu parte dintr-un cuplu, solid, care probabil in ochii celorlalti promitea mult... `e mare dragostea, asa-i?` auzeam extrem de des...si ca o copila naiva am crezut ca el va fi finalitatea tuturor drumurilor mele, am trait langa el momentele cele mai fericite, cele mai pline de sens, am primit de la el cele mai frumoase amintiri pe care le voi pastra pe viata cu mine si a fost umarul meu cand am plans...
Dar vremea trece si in general vremea schimba mult lucrurile...intre timp lucrurile intre noi s-au mai racit, asa e si normal, si viata noastra impreuna era ok, calduta, dar ii lipsea flacara aceea de inceput...si asa s-a scurs timpul pana am ajuns la pragul de 2 ani...cea mai lunga relatie a mea de vreodata. Si in ziua aceea am stat si am privit in urma, cat de schimbata sunt fata de un an in urma, cat de mult s-a modificat relatia noastra si am constatat ca am alte sentimente, poate nu la fel de calde fata de acest subiect, dar m-am impins mai departe mi-am zis :hai, mergi, e drumul tau si stii ca asta vrei sa-l urmezi....
Banuielile incoltisera deja in mintea mea...banuielile cum ca poate totusi nu asta este `marele final`, ca am totusi 21 de ani si viata se intinde atat de departe in fata mea, si eu sunt o copila nebuna si inca port in mine un suflet de adolescent...dar am incercat sa le alung mereu, zicandu-mi ca nu exista viata fara el, ca n-am sa fiu in stare de nimic fara el- totusi il iubeam...dar pe de alta parte , nu mai fusesem singura de 2 ani, nu mai stiam ce inseamna sa mergi la un chef si sa accepti o propunere de sarut cu un baiat abia intalnit, ce inseamna sa mergi in excursii cu oameni fara pereche stabila...ma dezobisnuisem de viata pe care o dusesem multa vreme inainte...contradictii si contradictii...
Mi-am intrebat prietene asemanatoare mie ( alte adolescente ale zodiacului ) cum au reusit sa ramana langa aceeasi persoana 3-4-5 ani de zile si mi-au spus ca isi impun sa le placa de `el` la fel de mult ca in prima zi si reusesc....trebuie sa recunosc ca acest raspuns m-a facut sa ma cobor undeva jos in intunericul din mine si sa recunosc ca eu nu pot...mie nu-mi iese, nu ma pot convinge ca-mi mai place la fel de mult, parca sunt goala, sentimentele mi-au scapat, nici nu mai stiu pe unde le-am pierdut, si asta de la o saptamana la alta...de la ziua in care muream daca nu-i sarutam nasul special la ziua in care am simtit ca nu-mi doresc sa-l vad...
Si apoi s-a produs marea `nenorocire`...a aparut celelalt `el`...de fapt aparut a fost mult spus, deoarece el exista undeva in aria mea dar nu-l remarcasem ca pana acum...nu pot nici eu sa inteleg ce m-a facut sa il observ, de ce am ajuns sa-l vad cu alti ochi...firea lui, ochii lui, alura lui, stilul lui, simtul umorului, cele cateva pasiuni comune..nici eu nu-mi pot explica, cert e ca am ajuns sa visez ca o adolescenta intarziata la acest `nou el`...si eu care imi pusesem verdictul: gata cu vesnicul `caught in the middle`, gata cu indoielile si purtarile adolescentine...am ajuns oarecum de unde am plecat
Concluzia nu stiu care este, relatia cu primul el nu va mai fi niciodata ca inainte, asta mi-a fost clar in momentul in care in viata mea a intrat `noul el` si `noul el` nu va ajunge niciodata in viata mea, pentru ca nu cred ca imi doresc asa ceva...deocamdata simt ca dorinta mea este sa-mi reiau viata, sa incerc sa ma redevin independenta, chiar daca acum ma simt extrem de slaba. Dictonul ridica-te dracu` de pe jos, sterge-te de praf si mergi mai departe a functionat si in momente mai dificile ale vietii....
Nu-mi doresc deocamdata un `nou el`, desi poate as descoperi the most amazing person i`ve ever met, who knows? Nu, el nu este de mine si nu am nevoie de el, el a fost doar cel care mi-a deschis ochii si mi-a semnalat nevoia schimbarii...
Si in fond, nu stiu daca am energia necesara sa reconstruiesc o relatie asa cum am facut cu `el`, cel putin nu acum, cred ca am sa mai copilaresc o vreme si apoi cine stie...
Si poate e mai bine asa, decat sa faci un om minunat sa sufere mintindu-l si plimbandu-l dupa tine printr-o relatie pe care el o simte defecta, poate e mai bine sa-i dai drumul, sa-si recroiasca drumul si poate sa isi reconstruiasca `un castel` langa altcineva, care poate e `statia lui finala`....parerea mea!

Damn it...

...si schimbarea a venit, ploaia s-a transformat in zapada...de maine ascund ghetele din piele intoarsa.
in alta ordine de idei, i lost my love, si nu am nevoie de alta in loc, ciudat, nu?
iarna e lunga si s-a strecurat la mine in suflet...astept primavara sa ma salveze!
what about holidays? f... them!

Costumul

Exista o vorba din popor, pe care am avut prilejul zilele trecute sa o reaud, cand am fost mustruluita pentru ca nu purtam halat peste costumul de sala, si anume ca `haina il face pe om`...
Sunt de acord ca in principiu altfel arata o camasa de la Dior, Givenchy, Gucci si al`de de-astia celebri, in comparatie cu una de la Zara, Mango, Bershka ( si ele celebre, dar pentru un alt target ) si unele din vestita `piata de la rusi` sau turci sau fie ei ce-o fi, dar totusi calitatea omului sta ascunsa sub straturile textile...
Pentru ca traversez o perioada extrem de frustranta intr-un serviciu de chirurgie ( unde nu-mi doresc sa o sfarsesc nici pe masa, nici in picioare langa ea, cu `unealta` in mana ) am sa vorbesc putin despre costumul de sala, cel omniprezent si omnipotent ( hah ).
Costumul de sala se compune de obicei din doua piese albe, colorate ( de la nuante subtil diferite de verde la rosu-movuliu ) sau combinate si este purtat cam de toate categoriile de oameni care isi desfasoara activitatea intr-un serviciu de chirurgie...de la infirmiera la profesor.
Interesant este cum poti cataloga aproximativ ochiometric meseria celui ce poarta costumul dupa aspect...daca in Grey`s Anatomy, fiecare categorie purta o alta culoare, aici lucrurile se complica putin.
De obicei infirmierele au 2 culori ( de ex bluza albastra, pantalon alb ), asistentele de obicei alb, iar brancardierii cum ii taie capul. Acestia toti sunt usor de recunoscut pentru ca nu au halat ( sic ).
Urmatoare categorie se distinge prin natura nobila si umana a meseriei alese ( fix ) si ii vei recunoaste dupa halatul alb, cel purtat de asemenea de macelari, cofetari, bucatari si coafeze ( ;) ), doar ca aici capata o alta nuanta...
Ultima `patura` acoperita de halat este studentul, categorie din care fac si eu parte, care are `liber` la orice culoare...si aici se poate observa o paleta carnavalistica...rosu, mov, lila, turcoaz, verde deschis, verde inchis si 3 nuante de albastru . Albul nu mai intra in discutie, e deja `fumat`...si cum aceste costume sunt facute dintr-o panza penala ( scuzati exprimare grosolana ), nu prea stau ele foarte artistic, decat poate pe dr Mc Dreamy ( ;p ), deci creativitatea studentului se indreapta catre paleta coloristica...
Daca esti o persoana pasionata de moda si nuante, vei cauta fie o nuanta unica, pe care sa n-o vezi la prea multi confrati, gen `salmon`, sau daca te lauzi cu originalitate debordanta, vei asocia piese de diferite culori, dar intotdeauna `amestecul` trebuie sa aiba un aer nobil, rafinat...precum profesia, deh :))
Daca nu te prea intereseaza ce si cum, vei alege doar o culoare care ti-e simpatica si o vei asorta cu succes la sabotii de clinica ( si acestia vin in culori si si pe tema lor poate fi conceput un eseu care ar suna rezumat cam asa- daca mergi pe clasic alegi alb, daca vrei diversitate, poti alege gen crocs in 15.567 de nuante : )
Daca te intereseaza cum iti sta in costum, vei alege unul mai inchis/deschis dupa conformatie, pentru a te `ajuta` sa ascunzi/pui in valoare anumite trasaturi...
Am ajuns sa consider rutina diminetile in care o cohorta de studenti cam nefericiti dau buzna in vestiarul imposibil si inimaginabil de mic pentru a se costuma pentru `carnaval`, fetele fug la baie pentru a nu se arata in fata colegilor cu doze crescute de perversitate, pe cand barbatii feroce isi expun ultimul model de boxer in fata colegelor mai mult sau mai putin pudice...accept ca poate unora le e lene sau nu le pasa:P
Si apoi pe coridoare misuna diverse culori in grupulete...ei sunt viitorul medicinii...
Mai sus de noi sunt rezidentii si medicii cu acte in regula, care ori aleg verdele, ori merg pe regulile spitalului in ceea ce priveste culoarea. Orisicum, costumele lor se ascund sub halatele de molton ( in spital, daca esti doctor si nu ai halat de molton, nu esti tru : ), ceea ce denota ca ori au o problema cu termoreglarea, ori e foarte frig, dar noi studentii nu constientizam:)
Si ca sa inchei acest lung articol despre costumul de sala, am sa prezint putin situatiea mea:)
Eu posed una bucata costum de panza penala, culoare turcoaz, aleasa pe motive de simpatie, cu intentia schimbarii lui intr-o nuanta dark-blue, pentru a camufla anumite `defecte`. Costumasul meu intra dimineata de dimineata rulat sul intr-o punga rosie, shiny de la Esprit, partea de jos se imbraca la baie, dar la `show`-ul barbatilor feroce sunt in primul rand :)
Se asorteaza cu saboti de clinica albi si nu se acopera de halat...asa, numa de-a dracu`:)

Metatroph...

...desemneaza cuvantul schimbare in neogreaca
Da, de asta am eu nevoie, de o schimbare! Simt ca am intrat intr-un cliseu care se perpetueaza la nesfarsit si vreau sa ies...nu stiu nici eu inca incotro, dar vreau sa ies!
Nu m-am hotarat inca ce vreau sa schimb, pe mine, pe cei din jur, locul, timpul, situatia sau toate la un loc, dar undeva trebuie `lucrat`...
Visez la un nou oras, eu intr-o alta `forma`, intr-o alta situatie, in alta `treaba`, studiind alt modul ( sic ) , dar visele raman vise....
Astept ziua in care ma voi decide in final ce anume trebuie schimbat si ziua in care voi avea curaj sa si pun in aplicare `descoperirile` mele, deoarece, de obicei, intre aceste doua momente se scurge un interval de timp nedeterminat:P
Pana atunci, visez la nopti nebune de distractie ascultand piesa Matarra - Send the Message!

Planuri marete

Next big thing for this month...a tragus piercing, can`t wait:P