For my own new year!

Sunt cateva chestii de care deja mi-e dor...mi-e dor de primavara, cand totul devine verde si revine la viata, de soarele cald, de balerinii usori in culori vesele, de terasele deschise, de lumea multa si colorata care strabate orasul, de sentimentul apropierii vacantei, de bucuria trecerii de la pullover la tricou:), de iesitul la padure, de badmingtonul jucat in strada, de drumuri neacoperite de gheata, de flori multe, de papadii...

In acelasi timp, mi-e dor de tara mea de suflet, mi-e dor de vara, da apa clara si albastra si de nisipul fierbinte, care iti arde picioarele la orele amiezii, mi-e dor de lenea generala din timpul pranzului, mi-e dor de telemeaua si de iaurturile lor, mi-e dor de inghetatele imense, de tigarile mentolate de la ei, de strazile joase si magazinele pline, de placintele lor exceptionale, de drumurile care toate duc la mare...

Nu spun ca nu imi place iarna, iubesc zapada, frigul acela placut care te moleseste si te face sa-ti doresti sa fii in ceainarii sau cafenele calde, cu ceva delicios in cana sau sa te cuibaresti sub o patura calda, sau, de ce nu?, in bratele cuiva drag ; iubesc de asemenea sporturile de iarna, patinajul, ski-ul, snowboarding-ul; iubesc zilele de sarbatoare...dar parca o astept pe cea viitoare, de asta de anul asta deja m-am plictisit:P

Pentru noul an imi doresc multe multe chestii, cele mai multe de ordin personal...imi doresc sa pot avea mai bine grija de masinuta mea, de mine, si nu in ultimul rand de cei dragi, dar imi doresc de asemenea sa-mi inmultesc colectia de veste si de cercei si bratari de argint:)

Nu-i asa ca noul an promite? ;)

it's time now

La o tigara stau si eu azi, in aceasta zi minunata de Craciun, pe care eu n-am reusit s-o savurez din cauze diverse si gandesc...si ajung la o concluzie..nu eu sunt de vina, chiar deloc!
De vina esti tu, cel care n-ai stiut sa apreciezi ca am venit la tine sa-mi deschid sufletul in fata ta, ca n-ai stiut sa vezi in mine, ca n-ai relizat ce-ti puteam oferi..ca m-ai ratat, da corect zis, m-ai ratat. Nu eu ies in pierdere, ca tu, cel care n-ai stiut sa iei situatia si sa deal with it.
Asa ca eu, la ora asta, beau pentru sfarsitul perioadei in care m-am gandit la tine, beau pentru ca incep sa te uit. Siu singurul care are ceva de pierdut esti tu! hah, c-am zis-o. Viata merge mai departe, ma sterg de praf si merg mai departe. Si nu te astepta de la mine sa fiu nasoala cum ai fost tu, eu voi fi o lady, si-ti voi demonstra ca ai fost un prost!
Sa bem!

Drunk

Astazi, prin bunavointa unei prietene vechi si bune, am iesit la un vin, in care fiecare si-a povestit ultimele patanii, mai ales legat de masini si barbati ( ca sa vedeti ce dileme au femeile moderne ) si am povestit vreo 5 ore, dupa care am ajuns la concluzia ca ar trebui sa ne intalnim mai des ( sunt de acord ) si in care eu am realizat ca eu sufar, clar, curat si deschis ca o plaga, neinfectata, dar dureroasa, al dracu de dureroasa.
Sufar dupa ochii verzi, sufar dupa zambet, sufar dupa mica cicatrice pe care nu stiu cine a observat-o inafara de mine... imi aduc aminte de glumele care ma fac sa rad pana ma doare burta, imi aduc aminte de funduletul palpabil, de mana stanga care scrie linistita, de statura impunatoare, de toata persoana..si sufar, pentru ca imi doresc sa te am langa mine, si nu se poate. Sufar pentru ca te plac atata de mult si nu ma observi. Totul este in tacere, nu primesc niciun raspuns de la tine si mor de dorul tau in noptile pustii de decembrie. Oare am sa am vreodata sansa sa te cunosc cu adevarat?....

Chiar in momentul asta?

....as manca o feie de tarta cu ciocolata de la olympos
....as savura un pahar de vin rosu la un film bun
....as vrea sa fiu pe o plaja insorita, cu un abdomen perfect si fara nicio grija:)
....as vrea sa conduc un audi s3 sau s4..indiferent, bestie sa fie:)
....as vrea sa intru in magazinele mele preferate si sa pot sa-mi aleg ce vreau fara sa le platesc si fara sa stie nimeni:P nu sunt decat vreo 3-4, dar as pierde ceva vreme
....as vrea sa am curajul sa ies din casa cu ochelarii pe nas...sunt faini, si merita, dar complexul de a fi ochelarista ma cam urmareste din copilarie incoace...noroc ca intre timp, viciul s-a mai diminuat
....as vrea sa ascult un cd bun, cu o muzica noua, surprinzatoare, singura, pe intuneric
....as vrea sa stau cu fetele mele la o tigara si o barfa usoara...tot ce barfim noi e usurel....
....as vrea sa colind o insula zgomotoasa ( ibiza, mykonos, rhodos ) alaturi de un baiat inalt...
....as vrea sa am ocazia sa stau de povesti pana dimineata...tot cu un baiat inalt
....as vrea ca ziua asta sa aiba mai multe ore, pentru ca maine dimineata sa-mi fie mai usor sa ma trezesc
....as vrea sa plec, dar ceva nu ma lasa...

Azi

Pentru mine astazi a fost o zi ciudata. Se intampla chestii inauntrul meu, si fizic , si `moral`, sa zicem asa. Cele de ordin fizic nu are rost sa le expun, ele se expun la doctor, unde oricum nu am de gand sa ma prezint prea curand ( nu sunt anti-medicina, eu studiez medicina, pur si simplu nu am chef de interdictii si sentimente de vinovatie aferente in aceasta perioada - vodka mea absolut in straie de sarbatoare asteapta deja ) deci am sa le atac mai mult pe celelalte.
Sentimente care vin si pleaca, dar nu ma parasesc de tot, care nu ma lasa uneori sa dorm bine, sau nu ma lasa chiar sa adorm...sunt sentimente de dorinta de apropiere, urmate de speranta, care mai apoi se transforma intr-o mare siguranta a unei negari, trec apoi la regret si se reiau.... si asa cum se reiau, nu-mi dau mie pace!
Astazi un gest cu scopul apropierii mi-a fost refuzat...refuzul acesta l-am cunoscut deja, si se manifesta la orice chestiune oferita....sa zicem din bun simt...
Si cum acest gest de apropiere includea iubita mea masina, m-am urcat in ea si m-am dus cat am vazut cu ochii....si anume pana in urbea vecina, nu am ajuns prea departe, pentru ca in 2 ore trebuia sa mai indeplinesc un task.
Si pe acest drum, unde am fost doar eu cu mine, am derulat aceste sentimente...le-am ingropat in viteza ( nu sunt o ilegalista nenorocita, imi place doar sa merg repede unde se poate si cu cat se poate ) ca mai apoi sa le regasesc pe piesa lui Roisin Murphy - You know me better ( precis you don`t know me better than i know myself, dar who cares, tot la tine ma duce cu gandul )...si apoi m-am intors acasa, unde am avut surpriza sa constat ca motorina s-a ieftinit...nu mai alimentasem de ceva vreme simtitor, ca sa sesizez rentabilitatea , deci poate e buna si criza asta la ceva...
Si totusi ochii aceia verzi inca imi apar de fiecare data cand ii inchid pe ai mei ( caprui de altfel, poate acesta este subintelesul atractiei mele pentru celelalte tipuri de ochi )...n-am sa ma lecuiesc deci prea usor, nici pe de-o parte, nici pe de alta...

Ce sa fac daca...?

Sunt cateva chestiuni care mi se intampla frecvent si nu stiu cum sa fac sa scap de ele...si de aceea cam raman cu intrebarea in aer...
-ce sa fac daca nu ma pricep de nicio culoare la parcat masina si vesnic o rad de cate un stalpisor sau bordura si o fac sa sufere ( pentru ca eu tare o iubesc pe ea, masinutza mea )
-ce sa fac daca iubesc ciocolata si prajiturile grecesti? le ador, fara discutie, si nu ma pot abtine, chiar daca ele dauneaza grav grav de tot
-ce sa fac daca imi place sa cumpar ( diverse, de la haine la tot felul de nimicuri, ca sa ajung sa ma folosesc poate de vreo 30 % din ele in final )
-ce sa fac daca iubesc bucataria italiana ( a se traduce pizza si paste ) si nu ma pot ( again ) abtine?
-ce sa fac daca imi plac ochii albastri/verzi si vesnic apare cate un posesor de care ma indragostesc iremediabil?
-ce sa fac daca imi place un baiat si apoi descopar la el tot ce mi-as dori eu sa primesc de la o persoana de sex opus?
-ce sa fac daca imi place sa vorbesc...vrute si nevrute?
-ce sa fac daca nu-mi place parul meu ondulat si-l vreau drept, chinuindu-l saptamanal cu placa?
-ce sa fac daca uneori mi-e atata de lene si pur si simplu nu vreau sa ma ridic din pat?
-ce sa fac daca imi place sa vorbesc cu orele la telefon si apoi ma ingrop in facturi?
-ce sa fac daca imi place oja de culoare inchisa desi lumea zice ca e `emo`?
-ce sa fac daca uneori am impresia ca m-am saturat de unii altii dar nu pot sa ma exprim?
-ce sa fac daca sunt zile in care imi doresc sa emigrez si sa merg in orasul visurilor mele?

Or mai fi si alte intrebari la care eu nu am gasit raspuns...astea imi vin acum in minte...cred ca viata ar fi cam boring fara toate aceste ganduri!:)

Piercing

And here is another change...
De mult visam la un piercing in tragus, acea mica `bucatica` de la intrarea in ureche, ca sa ma exprim ne-anatomic:P
Si iata ca in 28 nov am reusit sa-mi inving toate temerile- celelalte gaurele fusesera adaugate cu muuulti ani in urma, vreo 7 la numar, si amintirea durerii nu mai era chiar reala, era mult diminuata...
Am constatat insa ca nu am durut mai deloc si ca e foarte simplu de ingrijit!
Aceasta mica `minune` s-a produs datorita lui, care mi l-a facut cadou...si orice s-ar intampla, like this, i will carry something from you with me for the rest of my life...thank you!

When i met you two

Cui nu-i este cunoscuta abominabila situatie in care iti plac ( sau cel putin ai impresia ) 2 persoane in acelasi timp?
Toata adolescenta am pendulat intre un prieten fidel, de treaba, iubitor, la care tineam enorm de mult si cu care aveam deja o chestiune complexa construita in doi care se numea frumos si literar `relatie` si `ispita`, un el care imi ajungea la indemana cine stie cum, adesea intamplator, si ma vrajea, ma intorcea pe dos si inapoi si nu stam incotro s-o apuc de tare ce mi s-au aprins calcaiele. Si incercam din rasputeri, duceam adevarate lupte interioare cu mine insumi ca sa ma abtin si sa-mi vad de ale mele...dar ce credeti ca Belzebut isi scotea codita din treburile mele....niciodata!
Anii au mai trecut, zice-se ca m-am maturizat si am ajuns si eu la facultate. Anul 1- dezmat, fiecare purcedea spre chefurile tumultuoase cu statutul de `single` in minte si pe fata si isi arata latura salbatica/cuceritoare la orice persoana de sex opus cu potential de `pereche`... dar au trecut si vremurile astea, parca anul doi a produs marea maturizare in masa, ca s-o numesc asa, fiecare si-a gasit perechea pe bune si la modul cat se poate de serios. Toate prietenele mele implicate intr-o relatie, toate fostele colege la fel, toti baietii cuminti ascunsi dupa pletele vreunei colege dragute .... si cum treaba s-a produs asa pe linie, am intalnit si eu perechea ideala, sau cel putin asa vedeam eu lucrurile la vremea aceea!
Cu alte cuvinte, am intalnit cel mai frumos baiat care-mi iesise in cale pana atunci, cu educatie, bun simt, purtare extraordinara in situatii serioase dar sufletul umoristic al oricarei adunari prietenesti, si culmea, desi rar apare aceasta reciprocitate, m-a placut si el pe mine, si asa, am devenit si eu parte dintr-un cuplu, solid, care probabil in ochii celorlalti promitea mult... `e mare dragostea, asa-i?` auzeam extrem de des...si ca o copila naiva am crezut ca el va fi finalitatea tuturor drumurilor mele, am trait langa el momentele cele mai fericite, cele mai pline de sens, am primit de la el cele mai frumoase amintiri pe care le voi pastra pe viata cu mine si a fost umarul meu cand am plans...
Dar vremea trece si in general vremea schimba mult lucrurile...intre timp lucrurile intre noi s-au mai racit, asa e si normal, si viata noastra impreuna era ok, calduta, dar ii lipsea flacara aceea de inceput...si asa s-a scurs timpul pana am ajuns la pragul de 2 ani...cea mai lunga relatie a mea de vreodata. Si in ziua aceea am stat si am privit in urma, cat de schimbata sunt fata de un an in urma, cat de mult s-a modificat relatia noastra si am constatat ca am alte sentimente, poate nu la fel de calde fata de acest subiect, dar m-am impins mai departe mi-am zis :hai, mergi, e drumul tau si stii ca asta vrei sa-l urmezi....
Banuielile incoltisera deja in mintea mea...banuielile cum ca poate totusi nu asta este `marele final`, ca am totusi 21 de ani si viata se intinde atat de departe in fata mea, si eu sunt o copila nebuna si inca port in mine un suflet de adolescent...dar am incercat sa le alung mereu, zicandu-mi ca nu exista viata fara el, ca n-am sa fiu in stare de nimic fara el- totusi il iubeam...dar pe de alta parte , nu mai fusesem singura de 2 ani, nu mai stiam ce inseamna sa mergi la un chef si sa accepti o propunere de sarut cu un baiat abia intalnit, ce inseamna sa mergi in excursii cu oameni fara pereche stabila...ma dezobisnuisem de viata pe care o dusesem multa vreme inainte...contradictii si contradictii...
Mi-am intrebat prietene asemanatoare mie ( alte adolescente ale zodiacului ) cum au reusit sa ramana langa aceeasi persoana 3-4-5 ani de zile si mi-au spus ca isi impun sa le placa de `el` la fel de mult ca in prima zi si reusesc....trebuie sa recunosc ca acest raspuns m-a facut sa ma cobor undeva jos in intunericul din mine si sa recunosc ca eu nu pot...mie nu-mi iese, nu ma pot convinge ca-mi mai place la fel de mult, parca sunt goala, sentimentele mi-au scapat, nici nu mai stiu pe unde le-am pierdut, si asta de la o saptamana la alta...de la ziua in care muream daca nu-i sarutam nasul special la ziua in care am simtit ca nu-mi doresc sa-l vad...
Si apoi s-a produs marea `nenorocire`...a aparut celelalt `el`...de fapt aparut a fost mult spus, deoarece el exista undeva in aria mea dar nu-l remarcasem ca pana acum...nu pot nici eu sa inteleg ce m-a facut sa il observ, de ce am ajuns sa-l vad cu alti ochi...firea lui, ochii lui, alura lui, stilul lui, simtul umorului, cele cateva pasiuni comune..nici eu nu-mi pot explica, cert e ca am ajuns sa visez ca o adolescenta intarziata la acest `nou el`...si eu care imi pusesem verdictul: gata cu vesnicul `caught in the middle`, gata cu indoielile si purtarile adolescentine...am ajuns oarecum de unde am plecat
Concluzia nu stiu care este, relatia cu primul el nu va mai fi niciodata ca inainte, asta mi-a fost clar in momentul in care in viata mea a intrat `noul el` si `noul el` nu va ajunge niciodata in viata mea, pentru ca nu cred ca imi doresc asa ceva...deocamdata simt ca dorinta mea este sa-mi reiau viata, sa incerc sa ma redevin independenta, chiar daca acum ma simt extrem de slaba. Dictonul ridica-te dracu` de pe jos, sterge-te de praf si mergi mai departe a functionat si in momente mai dificile ale vietii....
Nu-mi doresc deocamdata un `nou el`, desi poate as descoperi the most amazing person i`ve ever met, who knows? Nu, el nu este de mine si nu am nevoie de el, el a fost doar cel care mi-a deschis ochii si mi-a semnalat nevoia schimbarii...
Si in fond, nu stiu daca am energia necesara sa reconstruiesc o relatie asa cum am facut cu `el`, cel putin nu acum, cred ca am sa mai copilaresc o vreme si apoi cine stie...
Si poate e mai bine asa, decat sa faci un om minunat sa sufere mintindu-l si plimbandu-l dupa tine printr-o relatie pe care el o simte defecta, poate e mai bine sa-i dai drumul, sa-si recroiasca drumul si poate sa isi reconstruiasca `un castel` langa altcineva, care poate e `statia lui finala`....parerea mea!

Damn it...

...si schimbarea a venit, ploaia s-a transformat in zapada...de maine ascund ghetele din piele intoarsa.
in alta ordine de idei, i lost my love, si nu am nevoie de alta in loc, ciudat, nu?
iarna e lunga si s-a strecurat la mine in suflet...astept primavara sa ma salveze!
what about holidays? f... them!