At the end of the day...

Seara cand ne gandim la ziua care a trecut, ne vin diverse ganduri, idei, dorinte, regrete in minte ... si totusi ador aceste momente cand sunt doar eu si cu mine ` meditez` ... sunt multe lucruri care ma framanta si ma gandesc la ziua de maine, cum va fi ea, ce pot schimba, ce pot imbunatati ...

Cam ce-mi trece mie prin gand in seara asta ....

Mi-as dori sa fiu la volan si in fata mea sa fie o sosea lunga pe care eu sa tot merg si sa merg si in timpul asta sa-mi pun ordine in cretele idei .... sa fiu doar eu cu mine si poate niste muzica de relaxare ...
Din pacate, mereu soselele sunt pline de idioti care mai mult ma sperie decat sa ma calmeze ... deci condusul ramane pe altadata ... :P

Apoi ma gandesc din nou la camasa si sacoul pe care le-am vazut saptamanile trecute la mall si pe care, deocamdata, nu mi le pot permite, si imi trec prin cap diverse combinatii pe care le-as putea realiza cu hainele deja stabilite in dulapul meu, si apoi ma gandesc la perechea de botine pe care cu siguranta am sa mi-o achizitionez in aceasta toamna ....
Seara realizez ca pierd o gramada de vreme si ca nu apuc niciodata sa fac ceaa ce ar trebui cu adevarat sa fac ... sa strang si sa aranjez hainele prin dulapuri, sa fac cd-uri cu poze, si alte treburi prin casa ... altadata ...

Seara si mai ales noaptea daca raman treaza mai mult, ma prinde nostalgia din urma...si ma apuca dorul de partea din familie care nu mai e, imi aduc aminte de fosti iubiti si foste relatii si cum s-au terminat ele, si consider ca puteam ajuta ca ele sa se termine mai bine,constat cu surprindere egoismul de care pot da dovada cateodata si care face victime in jur .... si atunci e mai bine sa ma culc devreme :)

At the end of every day imi vine in minte micul meu `acasa`...de fapt nu e mic ... si e atat de departe, si ma visez in pietele colorate si pline de lume, pe faleza lunga si intesata de lume galagioasa, gandul meu zboara la luminile care se dubleaza pe suprafata marii, la vapoarele de poveste din port, la graiul vesel al localnicilor, la soarele prietenos ( pentru mine in Romania soarele doar arde ) , la multitudinea de magazine pline de noutati sau nu chiar ( deh, shopping-ul, boala mea ), la blocurile varatice ( nu gri si mohorate ca ale noastre )....

Imi imaginez cum mi-as bea cafeaua pe una din terasele cu vedere spre Tsimiski ore intregi dimineata, cum m-as plimba cu aparatul de fotografiat pe strazile invaluite in istoria de demult ....
Apoi imi vin in minte sate mici, ascunse si totusi atat de bogate in jurul acestui spot preferat de mine ... sate care te imbie cu plaje fine, unde te poti ascunde de soare sub o umbrela rustica si poti lasa muzica marii sa curga prin tine ... ce poate fi mai relaxant???

Coltisorul meu de Rai este atat de departe, dar in sufletelul meu este atat de viu si de colorat incat aproape pot sa-l simt ( daca ma concentrez mult asupra unui anume miros, am impresia ca il simt in nari ) .... este acolo, ma asteapta, ma atrage, ma fascineaza, ma pacaleste si ma trage in fiecare an inapoi ... nu ca as vrea sa-l ocolesc...

Tot acum seara mi-am adus aminte ca nu am citit revista mea preferata pe care mi-am procurat-o ieri ... dar este vreme ... maine

Dupa toate astea, intind mana dupa mp3-playerul din dotare si continui sa visez la una-alta, de data asta, pe ritm ... si in felul asta nici nu realizez cand ma fura somnul, pregatindu-ma pentru o noua si poate mai buna zi de visare ...