Bitter sweet end

Astazi am fost la festivitatea de absolvire a uneia dintre cele mai bune prietene, din categoria `din liceu incoace`. Nu am plans si nici nu am dat-o in sentimentalisme, dar m-am gandit cam cum trebuie sa te simti in momentele cand te uiti la colegii cu care ai impartit zile, nopti, informatii, secrete, mancare, bautura ( asta se imparte cu cea mai mare placere:), cu unii casa, cu altii timpul liber, cu altii chiar si viata, cu care te-ai inteles, cu care poate te-ai certat si cate inca...si sa realizezi ca e ultima zi din viata ta in care ii vezi studenti, in care te vezi student alaturi de ei.
Acum normal, depinde de fiecare cam cat si cum socializeaza la facultate, dar eu cred la intr-o facultate cu atat de multi studenti ( ex. Medicina, pe care o frecventez eu ), nu ai cum sa nu-ti gasesti un grup pe gustul tau sau cel putin o persoana, deci e cam imposibil sa tinzi spre zero in ceea ce priveste relatiile interumane ( si numai daca ne gandim ca aproape toata ziua ti-o petreci cu ei).
In cazul meu, sunt oameni cu care imi petrec cel putin jumatate din timpul fizic care se aduna in cei 6 ani de studiu. Sunt oamenii pe care i-am luat de la zero si care mi-au oferit atatea noi perspective si de la care am invatat vrand-nevrand atatea lucruri...ei sunt oarecum o a doua mea familie, si nu exagerez vorbind de iubire si alte cele, ci de timpul pe care il petrec cu ei si cum invat sa ma adaptez fata de ei.
Nu stiu daca as rezista sa-mi vad colegul care in prima zi de facultate mi-a zis "eh, 6 ani cu prostu` de mine...", pe pe colega care era `persoana` mea la inceput, cand nu cunosteam pe mai nimeni, pe colegul trasnit care nu are cum sa nu faca vreo sotie indiferent de situatie, pe colegul caruia m-am confesat si alaturi de care am baut, pe colegul cu care ma sarutam accidental la vreo betie, pe colega cu care m-am plimbat si am impartit si rele si bune sau pe baiatul cu care mi-am impartit viata , visele si planurile de viitor atatia ani...fara sa simt tristete, parere de rau, regret.
Tristete pentru ca atunci realizezi ca cea mai frumoasa perioada din viata ta se incheie, ca relatiile dintre oameni se vor schimba si ca momentele nu se mai intorc, parere de rau ca a tinut atata de putin, regret ca poate puteam sa petrec mai mult timp alaturi de fiecare dintre ei...
E drept ca viata merge inainte, dar eu in sinea mea inca sunt un copil si refuz uneori sa accept ca urmeaza sa pasim in `real life` foarte curand.
Daca ar fi dupa mine, as opri uneori timpul in loc, nu pentru a schimba ceva, ci pentru a trage cat mai mult de unele momente din viata mea de student.
Si pentru ca inca mai am 2 ani pana atunci ( asta e ceea ce ma face sa zambesc din nou! ) am sa incerc sa profit la maxim de ei.
Pe de alta parte, am constatat ca am imbatranit ( ;P ) si ca parca era ieri cand terminam liceul si mergeam pe drumuri separate si ne tineam unii altora pumnii la admiteri in facultati....
Timpul trece, tineretile se cam duc, si ce e mai grav, toate se intampla fara sa iti dai seama, mai ales daca acest timp este `ars la intensitate maxima`....
Nu voi inceta deci sa cred in unul din motto-urile care ma definesc, si anume "Carpe Diem", chiar daca multi mi-au zis de-a lungul timpului ca par neserioasa pentru ca am acest principiu in viata. Am stat de multe ori si am incercat sa imi imaginez viitorul, dar ca sa fiu sincera, chiar daca poate nu mi se intampla lucruri prea spectaculoase, constat ca degaba ma gandesc cum ar fi, pentru ca realitatea nu se potriveste cu ce imi imaginez eu. Am decis prin urmare sa nu mai meditez spre viitor, deoarece e cam nefolositor.
Sa traim clipa, dulce, amara, acra, sarata...cum o fi ea!

Iesi!!!!

De curand m-am intors din urbea mai sus numita.programul meu a fost cam asa:
ora 6-masina-stop-masina-cantat-ratacit-ajuns-hotel-festivitate deschidere-revedere-mamaliguta-barfe-somn putin
ora7-dus-repetitie-camasa portocalie-prezentare-margele norocoase:)-scantei-salata-bojdeuca-ameteala-sampon-campus-amintiri-regrete-sueta-somn ceva mai abrupt
ora7-dus-conferinta-prezentare-poze-rasete-pizza-tigari-frig-panorama-frig-amintiri-credinta-seara-
bulevarde-cina-dans-tigari-barfe-rasete-somn
ora8 jumate-mic dejun-drum-roman-bacau-cafea f rea-piatra neamt-chei-suveniruri-poze-frig-oboseala-pauza-briosa cu ciocolata-lichid parbriz-aer rece-dureri de cap-cantat-intuneric-acasa.
What a lovely weekend:)

Magic hands part1

Nu pot sa spun ca nu am admirat chirurgia. Din contra, mi se parea fascinanta...imi imaginam ce frumos ar fi sa pot fi eu asa ceva odata si-odata. Barbatii chirurgi mi s-au parut intotdeauna atragatori...chiar daca multi dintre ei sunt mitocani si vorbesc precum la usa cortului:)
De curand, de cand am avut ocazia sa intru in sala, am constatat ca munca pe care ei o depun nu e usoara, dar nici imposibila...adica daca te stradui, si tu poti, ceva de genul.
Acum, in acest weekend si cel viitor, mi se da sansa sa ma apropiu mai mult de meseria asta, sa-i vad secretele dinauntru, nu doar de afara, cum s-ar zice, pentru ca particip la un workshop pe tema bazelor in chirurgie. Asta ar cam aduna tehnici de pregatire, suturile ( cusaturile ), mai ales cateva categorii speciale si unele notiuni ceva mai complexe, gen tehnici de laparoscopie ( una dintre cele mai moderne si facile tehnici chirurgicale ) si toate astea, datorita societatii studentesti de chirurgie din Romania. Scopul nu este sa laud aceasta organizatie, care isi are minusurile si plusurile, ci sa subliniez experienta mea.
In prima zi, am avut sarcina de a invata sa facem noduri. Pare facil sa faci un nod, nu? Si totusi, exista cel putin 5 feluri, nu seamana niciunul cu banalul nod pe care il folosim in viata curenta ( unele deriva din stilul marinaresc totusi ) si fiecare nod ne-a fost prezentat de catre unul din instructori, acesta fiind filmat in timp ce realiza `manevra`, imaginea fiind transmisa pe un monitor mare pentru ca toti sa putem vedea cat mai bine tehnica, iar apoi un alt instructor care se ocupa de 2 oameni, ne arata practic si ne supraveghea pentru a realiza cat mai corect nodul.
Nodul chirurgical nu trebuie sa fie prea moale, dar in acelasi timp nu trebuie sa strangi de ata cu disperare pentru ca se va rupe:)
Nodul chirurgical trebuie condus pas cu pas, pentru a te asigura ca l-ai fixat bine si ca nu ti-a iesit un nod bleg.
Nodul chirurgical trebuie sa respecte o anumita ordine de desfasurare: incepi cu o anumita mana, ai o anumita traiectorie a degetelor ( dupa tipul de nod ) iar la final termini cu o anumita mana, pentru ca nodul tau sa arate intr-un mod prestabilit. Directia in care tragi, modul in care conduci cele doua capete ale firului, tipul de nod cu care incepi si cu care continui ( da, trebuie realizate in medie 3 innodari pentru a avea un nod propriu zis ), toate sunt extrem de importante.
Am mai avut ocazia sa invat noduri, dar nu cu atata migala, nu cu atatea explicatii si demonstratii, si tocmai de aceea abia acuma i-am inteles importanta.
Pentru ca nu putem lega un fir de sutura cum legam celofanul de borcanul cu zarzavat sau zacusca la inceput de toamna:)
Putina lume vede aceste detalii, care precis suna complicat, si nu ti le insusesti de pe azi pe maine, ci dupa ani si ani de exercitiu, pentru ca unui profesionist nu trebuie sa-i scape nimic...
Cine spune ca medicina e usoara, nu prea stie ce vorbeste...dupa celebrul proverb `multi vad, putini cunosc`...

Movie night

Lately, am devenit pasionata rau de filme...toata ziua m-as inchide in casa cu laptopul in brate si m-as uita la filme...dar nu se poate, mai am si scoala, prieteni, alte obligatii:)
Dar cand prind un moment, mai strecor un film in program...upload-ul deja merge brici si planuiesc sa-mi achizitionez un hard extern pentru a stoca mica mea arhiva in continua formare ( aka crestere).
Mentionez cateva din filmele vazute.
Slumdog Millionaire e pe primul loc pentru mine, mi se pare extrem de captivant filmul...indiferent ce zic gurile rele, comentarii gen Bollywood over Hollywood...so what?
The Curious Case... nu a fost rau, dar nu stiu daca as avea rabdare sa il mai vad odata.
Vicky Christina Barcelona...usurel, de vara, poveste romantica, noroc cu interpretarea buna a Penelopei si imaginile din oras.
Love Actually...nu stiam ca poti rade atat de bine la un film despre love...
The Dreamers...mie personal mi s-a parut o falfaiala de organe genitale...cui i se pare ca are substrat...multa sanatate:)
Hostel 1-sadic rau, si cand te gandesti ca poate chiar exista asa ceva...
The Descent...ma face sa imi pierd orice urma de pasiune pentru speologie...
Doubt-care ma face sa remarc cata valoare are Meryl Streep si chiar si Phillip Seymour-Hoffman
Persepolis-filmul cu care am cunoscut o parte de istorie iraniana si am constatat ca franceza mea nu este atat de rea pe cat o credeam
The Visitor-mi s-a parut sec si very boring.

Intentionez pe viitor sa urmaresc : The Reader, Revolutionary Road, Basic Instinct 1, Natural Born Killers, 21Grams, Frost/Nixon, 27 Dresses, Dogville, Philosphy of a Knife, Hable con Ella, The Shining, Friday the 13th, Delicatessen...i think that`s enough:)

The proof

Si daca tot nu stiam mare lucru, am cautat cateva imagini, mai ales cu unele orase noaptea, respectiv Tehran si Shiraz. Cu Persepolis nu am gasit prea multe imagini noaptea, pentru ca eu vreau sa-mi imaginez Iranul noaptea. Arata cam ca si alte orase din Orient, si seamana chiar cu ce vezi pe la noi...blocuri, lumini, drumuri batute zilnic de milioane de masini, trafic, dar totusi ceva e diferit, sunt convinsa ca orasele din Orient au o aroma anume, de iasomie dar in acelasi timp de migdale si fistic prajit...

Iranian night

Acest post are in centru o tara, un regat, si anume Iran. Stateam azi si ma gandeam...cate stim noi, cei care ne vedem zilnic de ale noastre, de mersul la scoala/serviciu, despre Iran? Mda, eu trebuie sa recunosc... nu prea multe. Stiu ca este in Asia , stiu ca este regat, stiu ca islamismul este uneori dus la extrem, stiu ca americanii nu prea agreeaza acest teritoriu, si aproximativ ce vecini are.
Dar astazi am dat intamplator peste 3 lucruri care au legatura...
-volumul `Septembrie in Shiraz`, o carte despre care nu stiu mai nimic, pentru ca am primit-o :P
-filmul `Persepolis` pe care acum l-am scos de pe retea si este viziunea lumii si a schimbarii din punctul de vedere al unei iranience
-piesa `Medusa`s Path` de la The Prodigy, o piesa care unora li se poate parea poate putin pretentioasa, dar care contine, pe langa binecunoscutul stil `prodigios` si fragmente de muzica iraniana, si suna extrem de bine la mine in ureche...
Nu incerc sa va explic de ce aceste trei opere de arta corelate m-au facut sa imi imaginez nopti de cobalt, fragmentate de siluete efemere invesmantate in negru, nopti calde, uscate, pline de praf si acorduri asiatice din departare...

Oh, no!

Things do change, chestia asta cred ca ne este evidenta zi de zi, ora de ora, minut de minut...
E atat de placut sa te urci in masina si sa mergi si sa tot mergi, numai tu cu gandurile tale...

Cat de bine ma simt cand ies pe strada cu palton si fular in jurul gatului, cu manusi asortate sau nu si o geanta atarnata in stil `postas` cu vantul zburlindu-mi parul obrajii inrositi de frig, si cat de placuta este caldura care parca mi se scurge prin oase asemeni unor vase comunicante cand intru undeva, intr-o ceainarie sau cafenea, pentru a intalni o veche prietena dupa mult timp...cat de draga imi este fiecare tigara si fiecare poveste impartasita...
Are si iarna partile ei bune, acuma e momentul sa etalam fulare, manusi, paltonase, pulovere in diverse stiluri, cizme si ghete...dar parca de la un moment toate hainele te trag inapoi, sunt grele, parca ai vrea sa le lasi acasa si sa iesi in tricou....ai vrea sa fie vara...
Dar iarna asta aduce pentru mine o schimbare...

In curand vei pleca, ochii tai verzi imi vor fi straini, n-am sa-ti mai privesc degetele impreunate ore in sir, n-am sa mai rad la vorbele tale, n-am sa ma mai ciocnesc accidental de tine, n-am sa-ti mai scriu cat de dor mi-e de tine si apoi tu sa ma intalnesti rosind...cel putin nu prea curand...
Mi-ai spus ca dupa ce vei pleca va fi bine si liniste...dar nu stii ce furtuna va trezi plecarea ta in sufletul meu...pentru ca-mi vei lipsi enorm...