Inca de cand suntem copii, ne place sa colectionam, indiferent care ar fi `obiectele` adunate...de la bani, timbre, capace pana la papusi, insecte, plante sau pentru copiii intarziati cu posibilitati bogate, bijuterii, blanuri, masini de epoca....posibilitatile sunt nenumarate...
Cand eram copil, imi placea foarte mult sa adun masinute de jucarie ( pasiunea cu masinile e mai veche deci;) dar si papusi, insa cele din urma erau mai scumpe si uneori mai greu de organizat, deoarece o preferam pe veterana Barbie, cea diforma:P
In scoala generala, aveam colegi care colectionau cartele de telefon, nu doar romanesti, ci si de afara, precum si prieteni care aveau ( si au inca-bravo lor pentru consecventa ) o impresionanta colectie de monede si altii care aveau timbre adunate cu grija.Prieteni naturisti cu ierbare sau insectare de invidiat nu am avut, in schimb am cunoscut destui care cumparau o gramada de chestii ca peste ceva vreme sa se plictiseasca de ele, si asa nu intra in definitia mea de `colectionar`, deci ii priveam oarecum suspicios.
Mereu am crezut ca daca chiar iti place ceva, cat de mic si neinsemnat, vei munci din greu si vei intreba incolo si incoace pentru a-ti mai face rost de inca si inca o bucata care urmeaza sa extinda mica ta proprietate...esti dintr-odata mai responsabil, pentru ca ai ceva in grija, mai fericit, pentru ca mica ta comoara creste vazand cu ochii si evident vei invata sa o apreciezi....cel putin pentru o vreme:)
Am trecut si eu prin perioada mea de `numismatist`, dar nu am avut posibilitati foarte vaste de a extinde aceasta idee, dar mica mea `adunatura` mai exista undeva bine pastrata.
Timpul a trecut si am avut marele prilej sa vizitez cateva orase impresionante din Europa, de unde am plecat cu multe amintiri culturale, dar si...materiale, si aici - DA- este vorba despre haine si cele aferente;)
Si uite asa, am ajuns sa colectionez - nu hainele - ci etichetele lor...da, poate suna idiot, dar daca ati vedea ce minunatii detin, m-ati intelege perfect, cel putin partea feminina:D
Nu am foarte multe bucati in colectie - inca- dar si cele pe care le am sunt deosebite, si provin din tari foarte speciale, unde am lasat cate un coltisor din sufletul meu.
Pe langa asta, am o colectie impresionanta de vederi care ilusreaza picturi celebre...stiu ca nu e tocmai metoda perfecta de a percepe opera unui maestru, dar cand banii nu-mi permit sa-mi achizitionez un van gogh de pus in sufragerie, am sa-l iau cu mine sub alta forma ;)
In concluzie , daca stam sa ne gandim, din copilarie si pana crestem si apoi si in plina `maturitate` adunam si adunam...importanta e suma care ne da, si nu ma refer la cea matematica...
P.S.Mi-ar placea si mie sa apuc intr-o buna zi sa colectionez masini....nimeni nu ne interzice sa visam:)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu