Exista o vorba din popor, pe care am avut prilejul zilele trecute sa o reaud, cand am fost mustruluita pentru ca nu purtam halat peste costumul de sala, si anume ca `haina il face pe om`...
Sunt de acord ca in principiu altfel arata o camasa de la Dior, Givenchy, Gucci si al`de de-astia celebri, in comparatie cu una de la Zara, Mango, Bershka ( si ele celebre, dar pentru un alt target ) si unele din vestita `piata de la rusi` sau turci sau fie ei ce-o fi, dar totusi calitatea omului sta ascunsa sub straturile textile...
Pentru ca traversez o perioada extrem de frustranta intr-un serviciu de chirurgie ( unde nu-mi doresc sa o sfarsesc nici pe masa, nici in picioare langa ea, cu `unealta` in mana ) am sa vorbesc putin despre costumul de sala, cel omniprezent si omnipotent ( hah ).
Costumul de sala se compune de obicei din doua piese albe, colorate ( de la nuante subtil diferite de verde la rosu-movuliu ) sau combinate si este purtat cam de toate categoriile de oameni care isi desfasoara activitatea intr-un serviciu de chirurgie...de la infirmiera la profesor.
Interesant este cum poti cataloga aproximativ ochiometric meseria celui ce poarta costumul dupa aspect...daca in Grey`s Anatomy, fiecare categorie purta o alta culoare, aici lucrurile se complica putin.
De obicei infirmierele au 2 culori ( de ex bluza albastra, pantalon alb ), asistentele de obicei alb, iar brancardierii cum ii taie capul. Acestia toti sunt usor de recunoscut pentru ca nu au halat ( sic ).
Urmatoare categorie se distinge prin natura nobila si umana a meseriei alese ( fix ) si ii vei recunoaste dupa halatul alb, cel purtat de asemenea de macelari, cofetari, bucatari si coafeze ( ;) ), doar ca aici capata o alta nuanta...
Ultima `patura` acoperita de halat este studentul, categorie din care fac si eu parte, care are `liber` la orice culoare...si aici se poate observa o paleta carnavalistica...rosu, mov, lila, turcoaz, verde deschis, verde inchis si 3 nuante de albastru . Albul nu mai intra in discutie, e deja `fumat`...si cum aceste costume sunt facute dintr-o panza penala ( scuzati exprimare grosolana ), nu prea stau ele foarte artistic, decat poate pe dr Mc Dreamy ( ;p ), deci creativitatea studentului se indreapta catre paleta coloristica...
Daca esti o persoana pasionata de moda si nuante, vei cauta fie o nuanta unica, pe care sa n-o vezi la prea multi confrati, gen `salmon`, sau daca te lauzi cu originalitate debordanta, vei asocia piese de diferite culori, dar intotdeauna `amestecul` trebuie sa aiba un aer nobil, rafinat...precum profesia, deh :))
Daca nu te prea intereseaza ce si cum, vei alege doar o culoare care ti-e simpatica si o vei asorta cu succes la sabotii de clinica ( si acestia vin in culori si si pe tema lor poate fi conceput un eseu care ar suna rezumat cam asa- daca mergi pe clasic alegi alb, daca vrei diversitate, poti alege gen crocs in 15.567 de nuante : )
Daca te intereseaza cum iti sta in costum, vei alege unul mai inchis/deschis dupa conformatie, pentru a te `ajuta` sa ascunzi/pui in valoare anumite trasaturi...
Am ajuns sa consider rutina diminetile in care o cohorta de studenti cam nefericiti dau buzna in vestiarul imposibil si inimaginabil de mic pentru a se costuma pentru `carnaval`, fetele fug la baie pentru a nu se arata in fata colegilor cu doze crescute de perversitate, pe cand barbatii feroce isi expun ultimul model de boxer in fata colegelor mai mult sau mai putin pudice...accept ca poate unora le e lene sau nu le pasa:P
Si apoi pe coridoare misuna diverse culori in grupulete...ei sunt viitorul medicinii...
Mai sus de noi sunt rezidentii si medicii cu acte in regula, care ori aleg verdele, ori merg pe regulile spitalului in ceea ce priveste culoarea. Orisicum, costumele lor se ascund sub halatele de molton ( in spital, daca esti doctor si nu ai halat de molton, nu esti tru : ), ceea ce denota ca ori au o problema cu termoreglarea, ori e foarte frig, dar noi studentii nu constientizam:)
Si ca sa inchei acest lung articol despre costumul de sala, am sa prezint putin situatiea mea:)
Eu posed una bucata costum de panza penala, culoare turcoaz, aleasa pe motive de simpatie, cu intentia schimbarii lui intr-o nuanta dark-blue, pentru a camufla anumite `defecte`. Costumasul meu intra dimineata de dimineata rulat sul intr-o punga rosie, shiny de la Esprit, partea de jos se imbraca la baie, dar la `show`-ul barbatilor feroce sunt in primul rand :)
Se asorteaza cu saboti de clinica albi si nu se acopera de halat...asa, numa de-a dracu`:)
joi, 27 noiembrie 2008
Metatroph...
...desemneaza cuvantul schimbare in neogreaca
Da, de asta am eu nevoie, de o schimbare! Simt ca am intrat intr-un cliseu care se perpetueaza la nesfarsit si vreau sa ies...nu stiu nici eu inca incotro, dar vreau sa ies!
Nu m-am hotarat inca ce vreau sa schimb, pe mine, pe cei din jur, locul, timpul, situatia sau toate la un loc, dar undeva trebuie `lucrat`...
Visez la un nou oras, eu intr-o alta `forma`, intr-o alta situatie, in alta `treaba`, studiind alt modul ( sic ) , dar visele raman vise....
Astept ziua in care ma voi decide in final ce anume trebuie schimbat si ziua in care voi avea curaj sa si pun in aplicare `descoperirile` mele, deoarece, de obicei, intre aceste doua momente se scurge un interval de timp nedeterminat:P
Pana atunci, visez la nopti nebune de distractie ascultand piesa Matarra - Send the Message!
Da, de asta am eu nevoie, de o schimbare! Simt ca am intrat intr-un cliseu care se perpetueaza la nesfarsit si vreau sa ies...nu stiu nici eu inca incotro, dar vreau sa ies!
Nu m-am hotarat inca ce vreau sa schimb, pe mine, pe cei din jur, locul, timpul, situatia sau toate la un loc, dar undeva trebuie `lucrat`...
Visez la un nou oras, eu intr-o alta `forma`, intr-o alta situatie, in alta `treaba`, studiind alt modul ( sic ) , dar visele raman vise....
Astept ziua in care ma voi decide in final ce anume trebuie schimbat si ziua in care voi avea curaj sa si pun in aplicare `descoperirile` mele, deoarece, de obicei, intre aceste doua momente se scurge un interval de timp nedeterminat:P
Pana atunci, visez la nopti nebune de distractie ascultand piesa Matarra - Send the Message!
marți, 4 noiembrie 2008
Just a few things...
Am adunat cateva cantece care ma inspira in momentul de fata...
Amy MacDonald-This is the life
Mark Ronson feat Amy Winehouse - Valerie
The Rolling Stones - Satisfaction
What a wonderful world...stiti voi, cu `Don`t know much about history...don`t know much `bout trigonometry` ( la asta chiar eram buna, sic:P)
Stand by me...versiunea super-old din filmul, super-filmul cu acelasi nume
Un cantecel cu si despre Budapesta, care nu stiu cum se numeste, dar e foarte special...
Ceva de la The Corrs-de preferinta You`re gonna be just fine
Si la toate astea as adauga un pahar de vin rosu...de preferat o Feteasca Neagra....
Amy MacDonald-This is the life
Mark Ronson feat Amy Winehouse - Valerie
The Rolling Stones - Satisfaction
What a wonderful world...stiti voi, cu `Don`t know much about history...don`t know much `bout trigonometry` ( la asta chiar eram buna, sic:P)
Stand by me...versiunea super-old din filmul, super-filmul cu acelasi nume
Un cantecel cu si despre Budapesta, care nu stiu cum se numeste, dar e foarte special...
Ceva de la The Corrs-de preferinta You`re gonna be just fine
Si la toate astea as adauga un pahar de vin rosu...de preferat o Feteasca Neagra....
Colectionarii
Inca de cand suntem copii, ne place sa colectionam, indiferent care ar fi `obiectele` adunate...de la bani, timbre, capace pana la papusi, insecte, plante sau pentru copiii intarziati cu posibilitati bogate, bijuterii, blanuri, masini de epoca....posibilitatile sunt nenumarate...
Cand eram copil, imi placea foarte mult sa adun masinute de jucarie ( pasiunea cu masinile e mai veche deci;) dar si papusi, insa cele din urma erau mai scumpe si uneori mai greu de organizat, deoarece o preferam pe veterana Barbie, cea diforma:P
In scoala generala, aveam colegi care colectionau cartele de telefon, nu doar romanesti, ci si de afara, precum si prieteni care aveau ( si au inca-bravo lor pentru consecventa ) o impresionanta colectie de monede si altii care aveau timbre adunate cu grija.Prieteni naturisti cu ierbare sau insectare de invidiat nu am avut, in schimb am cunoscut destui care cumparau o gramada de chestii ca peste ceva vreme sa se plictiseasca de ele, si asa nu intra in definitia mea de `colectionar`, deci ii priveam oarecum suspicios.
Mereu am crezut ca daca chiar iti place ceva, cat de mic si neinsemnat, vei munci din greu si vei intreba incolo si incoace pentru a-ti mai face rost de inca si inca o bucata care urmeaza sa extinda mica ta proprietate...esti dintr-odata mai responsabil, pentru ca ai ceva in grija, mai fericit, pentru ca mica ta comoara creste vazand cu ochii si evident vei invata sa o apreciezi....cel putin pentru o vreme:)
Am trecut si eu prin perioada mea de `numismatist`, dar nu am avut posibilitati foarte vaste de a extinde aceasta idee, dar mica mea `adunatura` mai exista undeva bine pastrata.
Timpul a trecut si am avut marele prilej sa vizitez cateva orase impresionante din Europa, de unde am plecat cu multe amintiri culturale, dar si...materiale, si aici - DA- este vorba despre haine si cele aferente;)
Si uite asa, am ajuns sa colectionez - nu hainele - ci etichetele lor...da, poate suna idiot, dar daca ati vedea ce minunatii detin, m-ati intelege perfect, cel putin partea feminina:D
Nu am foarte multe bucati in colectie - inca- dar si cele pe care le am sunt deosebite, si provin din tari foarte speciale, unde am lasat cate un coltisor din sufletul meu.
Pe langa asta, am o colectie impresionanta de vederi care ilusreaza picturi celebre...stiu ca nu e tocmai metoda perfecta de a percepe opera unui maestru, dar cand banii nu-mi permit sa-mi achizitionez un van gogh de pus in sufragerie, am sa-l iau cu mine sub alta forma ;)
In concluzie , daca stam sa ne gandim, din copilarie si pana crestem si apoi si in plina `maturitate` adunam si adunam...importanta e suma care ne da, si nu ma refer la cea matematica...
P.S.Mi-ar placea si mie sa apuc intr-o buna zi sa colectionez masini....nimeni nu ne interzice sa visam:)
Cand eram copil, imi placea foarte mult sa adun masinute de jucarie ( pasiunea cu masinile e mai veche deci;) dar si papusi, insa cele din urma erau mai scumpe si uneori mai greu de organizat, deoarece o preferam pe veterana Barbie, cea diforma:P
In scoala generala, aveam colegi care colectionau cartele de telefon, nu doar romanesti, ci si de afara, precum si prieteni care aveau ( si au inca-bravo lor pentru consecventa ) o impresionanta colectie de monede si altii care aveau timbre adunate cu grija.Prieteni naturisti cu ierbare sau insectare de invidiat nu am avut, in schimb am cunoscut destui care cumparau o gramada de chestii ca peste ceva vreme sa se plictiseasca de ele, si asa nu intra in definitia mea de `colectionar`, deci ii priveam oarecum suspicios.
Mereu am crezut ca daca chiar iti place ceva, cat de mic si neinsemnat, vei munci din greu si vei intreba incolo si incoace pentru a-ti mai face rost de inca si inca o bucata care urmeaza sa extinda mica ta proprietate...esti dintr-odata mai responsabil, pentru ca ai ceva in grija, mai fericit, pentru ca mica ta comoara creste vazand cu ochii si evident vei invata sa o apreciezi....cel putin pentru o vreme:)
Am trecut si eu prin perioada mea de `numismatist`, dar nu am avut posibilitati foarte vaste de a extinde aceasta idee, dar mica mea `adunatura` mai exista undeva bine pastrata.
Timpul a trecut si am avut marele prilej sa vizitez cateva orase impresionante din Europa, de unde am plecat cu multe amintiri culturale, dar si...materiale, si aici - DA- este vorba despre haine si cele aferente;)
Si uite asa, am ajuns sa colectionez - nu hainele - ci etichetele lor...da, poate suna idiot, dar daca ati vedea ce minunatii detin, m-ati intelege perfect, cel putin partea feminina:D
Nu am foarte multe bucati in colectie - inca- dar si cele pe care le am sunt deosebite, si provin din tari foarte speciale, unde am lasat cate un coltisor din sufletul meu.
Pe langa asta, am o colectie impresionanta de vederi care ilusreaza picturi celebre...stiu ca nu e tocmai metoda perfecta de a percepe opera unui maestru, dar cand banii nu-mi permit sa-mi achizitionez un van gogh de pus in sufragerie, am sa-l iau cu mine sub alta forma ;)
In concluzie , daca stam sa ne gandim, din copilarie si pana crestem si apoi si in plina `maturitate` adunam si adunam...importanta e suma care ne da, si nu ma refer la cea matematica...
P.S.Mi-ar placea si mie sa apuc intr-o buna zi sa colectionez masini....nimeni nu ne interzice sa visam:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
