Oh, no!

Things do change, chestia asta cred ca ne este evidenta zi de zi, ora de ora, minut de minut...
E atat de placut sa te urci in masina si sa mergi si sa tot mergi, numai tu cu gandurile tale...

Cat de bine ma simt cand ies pe strada cu palton si fular in jurul gatului, cu manusi asortate sau nu si o geanta atarnata in stil `postas` cu vantul zburlindu-mi parul obrajii inrositi de frig, si cat de placuta este caldura care parca mi se scurge prin oase asemeni unor vase comunicante cand intru undeva, intr-o ceainarie sau cafenea, pentru a intalni o veche prietena dupa mult timp...cat de draga imi este fiecare tigara si fiecare poveste impartasita...
Are si iarna partile ei bune, acuma e momentul sa etalam fulare, manusi, paltonase, pulovere in diverse stiluri, cizme si ghete...dar parca de la un moment toate hainele te trag inapoi, sunt grele, parca ai vrea sa le lasi acasa si sa iesi in tricou....ai vrea sa fie vara...
Dar iarna asta aduce pentru mine o schimbare...

In curand vei pleca, ochii tai verzi imi vor fi straini, n-am sa-ti mai privesc degetele impreunate ore in sir, n-am sa mai rad la vorbele tale, n-am sa ma mai ciocnesc accidental de tine, n-am sa-ti mai scriu cat de dor mi-e de tine si apoi tu sa ma intalnesti rosind...cel putin nu prea curand...
Mi-ai spus ca dupa ce vei pleca va fi bine si liniste...dar nu stii ce furtuna va trezi plecarea ta in sufletul meu...pentru ca-mi vei lipsi enorm...